Uleiurile în lume – aur lichid între culturi, gusturi și ritualuri

11/04/2024 WorldAround.eu

Uleiul – fie el de măsline, susan, cocos, palmier sau rapiță – este mai mult decât un ingredient: este simbol, memorie și cultură.

Uleiul este legătura dintre foc și gust, între materie și savoare. Este primul care atinge tigaia și ultimul care atinge farfuria. În multe culturi, este considerat sacru – purificator, vindecător, hrănitor.

Uleiul în bucătării – între sănătate, tradiție și emoție

Este mediu de aromă – extrage și transferă gusturile condimentelor.
Este conservant natural – protejează alimentele de oxidare și alterare.
Este semn de ospitalitate și abundență – în multe locuri, oaspeții sunt primiți cu pâine și ulei.
În ritualurile religioase, uleiul are valoare spirituală – unsoare, mir, lumină.

Aur lichid în jurul lumii – uleiuri emblematice

Italia – uleiul de măsline extravirgin, esența Mediteranei

Uleiul de măsline italian este mai mult decât o grăsime – este cultura însăși. Folosit ca atare pe salate, paste, supe sau pâine prăjită (bruschetta), este aromă pură de pământ, soare și istorie.

Fiecare regiune are gustul ei – de la fructat și amar în Toscana, la delicat în Liguria.
Uleiul este parte din dieta mediteraneană, dar și din ritualuri catolice și sărbători.

Grecia – uleiul de măsline ca dar al zeiței Atena

În mitologie, Atena a dăruit măslinul oamenilor, iar uleiul său a devenit sursă de hrană, lumină și vindecare.

Se folosește în aproape orice mâncare grecească – de la dolmades la salate și musaca.
Grecii consumă cea mai mare cantitate de ulei de măsline per capita din lume.
În unele sate, uleiul e considerat leac universal – pentru piele, răceli, răni.

India – ghee și uleiuri aromate: între Ayurveda și tradiție

În India, uleiul este sursa focului interior și a echilibrului digestiv.

Ghee (unt clarifiat) este folosit în bucătăria ayurvedică, ritualuri și ofrande.
Uleiul de muștar – cu gust intens și picant, popular în nordul Indiei.
Uleiul de susan – în sud și în medicina tradițională.
Uleiurile sunt încălzite cu condimente (turmeric, chimen, curry leaves) pentru a crea baza fiecărui fel de mâncare – tadka.

China – uleiul de arahide și susan: echilibru și energie

În bucătăria chineză, uleiul este începutul – în el se sotează aromele care dau viață preparatelor.

Uleiul de arahide – neutru, ideal pentru prăjit rapid (wok).
Uleiul de susan – intens, adăugat la final în supe sau salate reci.
Se folosesc și uleiuri infuzate cu ardei iute sau ceapă verde – pentru profunzime.

Uleiul este adesea asociat cu energia yang, fiind folosit cu măsură și în funcție de anotimpuri.

Thailanda – uleiul ca liant al celor patru gusturi

În Thailanda, uleiurile sunt folosite nu doar pentru prăjit, ci și pentru a adăuga luciu și „rotunjime” mâncărurilor.

Uleiul de soia și de arahide sunt cele mai des întâlnite.
Multe paste de curry sunt sotate în ulei înainte de a fi adăugate în laptele de cocos.
Uleiul devine și bază de sos – împreună cu lime, pește, zahăr și chili.

Nigeria – uleiul de palmier roșu: tradiție, culoare, forță

În Africa de Vest, uleiul de palmier este gust, identitate și moștenire.

Are culoare intensă și gust adânc – pământos, aproape afumat.
Este folosit în mâncăruri precum egusi soup, jollof rice, banga soup.
Este considerat simbol al bogăției și e folosit și în ceremoniile religioase.

Japonia – uleiul cu discreție

Japonia nu pune accent pe uleiuri grele. Uleiul este fin, ușor, curat.

Uleiul de rapiță (canola) este folosit la prăjeli rapide (tempura).
Uleiul de susan prăjit – ca accent în ramen, salate sau pe tofu.
Japonezii preferă prepararea la aburi , dar când folosesc ulei, o fac cu eleganță și precizie.