sau Cum o Felină a Salvat un Oraș de la Dispariție

Într-un colț liniștit al Japoniei, o pisică cu o șapcă de șef de gară și o prezență calmă a devenit nu doar o vedetă națională, ci și salvatoarea unei linii feroviare pe cale de dispariție. Aceasta este povestea reală și profund umană a pisicii Tama care a reînviat orașul Kishi din prefectura Wakayama.

Kishi – un oraș pe cale de uitare

Kishi este o localitate mică din sudul Japoniei, parte a orașului Kinokawa, aflată într-o regiune rurală afectată de depopulare și îmbătrânirea populației. În anii 2000, compania Wakayama Electric Railway anunța că linia Kishigawa era în pragul închiderii din lipsă de fonduri și pasageri.

Într-un moment de inspirație aproape poetică, directorul companiei, în loc să renunțe, a ales o strategie… blănoasă.

 Intră în scenă: Tama

Tama era o pisică comunitară care obișnuia să se adăpostească în preajma gării Kishi, hrănită și îngrijită de personal și de localnici. În 2007, compania a luat o decizie inedită: a numit-o oficial „șef de gară” al stației Kishi.

A primit o pălărie miniaturală de conductor, un birou personal (în realitate, un coș de dormit pe tejghea) și a fost prezentată publicului ca „șef de gară onorific”.

 Impactul neașteptat: turism, economie, renaștere

Ce a urmat a fost uimitor:

• Numărul de pasageri a crescut cu peste 10% în primul an, datorită turiștilor curioși să o vadă pe Tama.

• Merchandising-ul cu imaginea ei (carte poștală, plușuri, suveniruri) a adus venituri semnificative companiei.

• Gara Kishi a fost renovată în formă de pisică – cu urechi, mustăți și un mic muzeu interior.

• A fost lansat un tren special „Tama Densha” – decorat cu imagini ale motanului, în stil kawaii.

Potrivit estimărilor oficiale, Tama a generat un impact economic de peste 1 miliard de yeni (aprox. 8 milioane de euro) pentru regiune.

 Tama devine legendă

Tama a fost tratată cu respect și afecțiune în toată Japonia. A urcat în rang simbolic:

• În 2008, a fost numită „Super Station Master”.

• În 2010, a primit titlul de „Ofițer executiv” – fiind primul animal din Japonia cu o asemenea poziție într-o companie.

• A apărut în reviste, la televizor, în jurnale și în filme documentare.

 Moartea și moștenirea ei

Tama a murit în iunie 2015, la vârsta de 16 ani. Sute de persoane au venit la ceremonia funerară organizată în stil șintoist. A fost numită „spiritul gardian al călătorilor” și a fost îngropată într-un sanctuar apropiat.

În gară a fost amenajat un mic altar unde călătorii pot aprinde bețișoare parfumate și pot lăsa gânduri scrise.

 Tama II și continuitatea moștenirii

După moartea lui Tama, o altă pisică – Nitama („Tama a doua”) – a fost desemnată succesoare. Ea continuă să „lucreze” în gară, păstrând viu spiritul lui Tama. O a treia pisică, Yontama, este în „formare profesională”.

 De ce povestea lui Tama contează?

Într-o lume dominată de tehnologie, eficiență și cifre, povestea lui Tama ne reamintește că afecțiunea, simbolurile blânde și atașamentul comunitar pot schimba destine reale.

Tama nu a vorbit niciodată, nu a semnat acte și nu a fost om. Dar a reușit să salveze o comunitate, să inspire o țară întreagă și să creeze un model internațional de revitalizare locală prin empatie.

 Dacă vrei să o vezi (sau pe urmașa ei):

• Gara Kishi se află la aproximativ 1h30 cu trenul din Osaka.

• „Tama Densha” circulă pe linia Kishigawa și este ușor de identificat – alb cu pisici desenate.

• În incinta gării poți vizita magazinul de suveniruri, muzeul și altarul lui Tama.