Pâinea – o călătorie culinară

Pâinea este, poate, cel mai arhaic și răspândit aliment de pe planetă. Din făină, apă, sare și timp, omul a creat o hrană care nu este doar necesară, ci și sacră. Este simbolul vieții, al comunității, al ospitalității. Deși poate fi făcută doar din trei ingrediente, pâinea nu e niciodată simplă. Ea reflectă geografia, tradițiile, credințele și ritmurile unei comunități. Se coace, se rupe, se împarte. Se păstrează cu respect, se așteaptă să crească, se împodobește la sărbători. Într-o lume grăbită, pâinea ne amintește să avem răbdare. Să ne adunăm. Să împărțim.

România – Pâinea coaptă cu suflet

În satele românești, pâinea era (și este, în unele locuri) frământată cu mâinile și cu răbdarea femeilor din casă, lăsată la crescut în covata de lemn, acoperită cu ștergare țesute, apoi coaptă în cuptor cu vatră:

• Pâinea dospită la țest sau la cuptor de lut, cu maia naturală și făină de grâu ori de secară.

• Pâinea cu cartofi, moale și sățioasă, tradițională în Ardeal.

• Colacul ceremonial – împletit și decorat, prezent la nunți, botezuri și pomeni.

Franța – Bagheta, patrimoniu și stil de viață

Franța a transformat pâinea într-un simbol național:

• Baguette – crocantă la exterior, aerată în interior, tăiată doar cu mâna, niciodată cu cuțitul.

• Pain de campagne – pâine rustică cu aluat acrișor, coaptă pe piatră.

• Brioche – o pâine dulce, cu unt și ou, servită adesea la micul dejun sau în deserturi.

În 2022, bagheta a fost înscrisă în patrimoniul UNESCO.

Italia – Pâinea și grădina

Italienii preferă pâini simple, care însoțesc mesele fără a fura din aromele preparatelor:

• Focaccia – moale și ușor sărată, adesea cu ierburi, roșii sau măsline.

• Pane toscano – nesărat, perfect pentru supe sau bruschete.

• Ciabatta – cu interior alveolat și crustă crocantă, născută în anii ’80 ca alternativă la baghetă.

În sud, pâinea se prepară adesea în forme mari, rotunde, și se consumă pe parcursul mai multor zile.

Germania – O comoară cu sute de sortimente

Germania are peste 300 de tipuri de pâine oficial recunoscute, ceea ce o face lider mondial în diversitate:

• Roggenbrot – pâine din secară, densă și sățioasă.

• Pumpernickel – coaptă lent, neagră, cu gust dulceag.

• Brötchen – chifle crocante, nelipsite la micul dejun.

Germanii privesc pâinea ca pe un pilon al culturii lor. Există chiar și un muzeu al pâinii (Deutsches Brotmuseum) în Ulm.

Grecia – Între ritual și cotidian

În Grecia, pâinea este nelipsită de la nicio masă. Se oferă ca semn de ospitalitate și are o puternică încărcătură religioasă:

• Psomi – pâine albă clasică, coaptă în tăvi adânci.

• Lagana – pâinea plată, consumată de Lunea Curată (începutul postului ortodox).

• Christopsomo – pâinea de Crăciun, decorată cu simboluri și nuci.

Turcia – Simit și viața în mișcare

Turcia are o cultură vibrantă a pâinii, în special în spațiul urban:

• Simit – inel crocant cu susan, vândut pe stradă.

• Ekmek – pâine albă, moale, servită în orice restaurant.

• Pide – pâine plată, uneori umplută cu carne sau brânză.

În Istanbul, simit-ul și ceaiul sunt simbolul mic-dejunului grăbit, dar savuros, al orașului în mișcare.

Orientul Mijlociu – Lipia și gustul comunității

În țări precum Liban, Siria, Egipt sau Iran, pâinea este vasul care ține mâncarea:

• Pita – rotundă, moale, cu buzunar, folosită pentru a aduna hummus, falafel, baba ganoush.

• Khobz – lipie rotundă, uneori coaptă în cuptor vertical (tandoor).

• Barbari, sangak – pâini persane coapte pe pietre fierbinți.

Aici, pâinea este instrument, farfurie și simbol al comunității.

India – Tandoori și diversitate

India are o varietate impresionantă de pâini fără dospire:

• Naan – lipie coaptă în cuptor de lut, adesea cu unt sau usturoi.

• Chapati, roti – pâini subțiri, gătite pe plită, servite cu curry.

• Paratha – uneori umplută cu cartofi, conopidă sau linte.

În India, pâinea nu se taie niciodată – se rupe, se înmoaie, se oferă.

Mexic – Tortilla și sarea pământului

În Mexic, pâinea tradițională este tortilla:

• Tortilla de mais – făcută din porumb nixtamalizat, folosită pentru tacos, enchiladas și multe altele.

• Tortilla de trigo – din grâu, moale și flexibilă.

În cultura aztecă, tortilla era oferită zeilor. Astăzi, este prezentă la fiecare masă mexicană, de la street food la bucătăria de acasă.

Photo cover by mohamed hassouna on Unsplash