Roma nu e doar un muzeu în aer liber, ci și un oraș al apei. Oriunde te-ai plimba, vei descoperi fântâni care nu doar decorează piețele, ci spun povești – despre zei și papi, despre mitologie și putere, despre iubire și ingeniozitate. De la strălucirea celebră a Fontanei di Trevi până la liniștea elegantă a fântânilor ascunse din Trastevere sau Ghetto-ul Evreiesc, fiecare colț de oraș pulsează în ritmul propriu al apei care curge neîncetat.

Acest articol este un ghid al celor mai frumoase și interesante fântâni din Roma – nu doar pentru a le admira, ci pentru a le înțelege și simți ca parte vie a orașului etern.

Fontana di Trevi: magia apei și a dorințelor în inima Romei

Rădăcinile Fontanei di Trevi coboară până în Antichitate. În secolul I î.Hr., împăratul Augustus a ordonat construirea unui apeduct pentru a aduce apă proaspătă în oraș de la 20 de kilometri distanță. Acesta a fost numit Aqua Virgo, în cinstea unei fecioare (virgo) care, conform legendei, ar fi ghidat soldații romani către izvorul de apă.

Deși fântâna pe care o vedem astăzi nu păstrează structura originală, ea marchează punctul final al apeductului. În Evul Mediu și Renaștere, aici a existat mereu o fântână decorativă, dar abia în secolul al XVIII-lea Fontana di Trevi a prins forma grandioasă cunoscută azi.

În 1732, Papa Clement al XII-lea a lansat un concurs pentru proiectarea unei noi fântâni monumentale. Câștigătorul a fost arhitectul Nicola Salvi, care a reușit să îmbine dramatismul baroc cu mitologia romană într-o compoziție spectaculoasă. Din păcate, Salvi nu a apucat să vadă fântâna terminată. Lucrările au fost finalizate abia în 1762, de către Giuseppe Pannini.

Fontana di Trevi se sprijină pe fațada Palatului Poli și are 26 de metri înălțime și 49 de metri lățime – este cea mai mare fântână barocă din Roma. În centrul ei tronează o statuie impozantă a lui Oceanus (zeul mării), într-un car tras de doi cai marini, ghidați de tritoni. Un cal este calm, celălalt este sălbatic – o metaforă vizuală a capriciilor mării.

De o parte și de alta, două statui simbolizează Abundența și Sănătatea, completând astfel mesajul general al fântânii: belșugul adus de apă.

Ce fascinează la Fontana di Trevi, dincolo de frumusețea artistică, este ingeniozitatea sistemului hidraulic. Chiar și astăzi, fântâna este alimentată de același apeduct antic, Acqua Vergine, restaurat de-a lungul timpului, dar încă funcțional.

Apa curge continuu în bazinul fântânii, fiind reciclată și filtrată într-un sistem modernizat, însă rămâne fidel principiului roman: apă curată, adusă de la izvor. Pe vremuri, acest apeduct alimenta băile publice și fântânile orașului, iar acum oferă viață celui mai fotografiat monument al Romei.

Ritualul monedelor și legendele dorințelor

Nicio vizită la Fontana di Trevi nu e completă fără gestul devenit legendă: aruncarea unei monede peste umăr. Tradiția spune că dacă arunci o monedă cu mâna dreaptă peste umărul stâng, te vei întoarce la Roma. Două monede îți aduc dragostea, iar trei – o căsătorie (sau un divorț, depinde pe cine întrebi!).

Dar ce se întâmplă cu toate aceste monede? Se estimează că anual se colectează peste 1,5 milioane de euro din bazin. Banii sunt donați unei organizații caritabile (Caritas), care îi folosește pentru sprijinirea celor în nevoie – un final fericit pentru dorințele lansate în apă.

Fontana în cultură: de la Fellini la selfie-uri

Fântâna a devenit celebră la nivel internațional datorită filmului La Dolce Vita (1960), în care Anita Ekberg se plimbă senzual prin apele ei alături de Marcello Mastroianni. De atunci, Fontana di Trevi a apărut în zeci de filme, cărți și videoclipuri – un simbol al romantismului etern.

Astăzi, milioane de turiști o vizitează anual, încercând să prindă un cadru perfect între statuile de marmură și zecile de dorințe plutitoare.

Fontana di Trevi nu este doar o piesă de arhitectură barocă impresionantă, ci o punte între istoria romană, ingeniozitate tehnică și magia visurilor cotidiene. Aici, Roma îți vorbește nu prin cuvinte, ci prin șoaptele apei și ecoul dorințelor nerostite.

Așa că, dacă ajungi la Roma, nu uita să-ți păstrezi o monedă. Întoarcerea ta în Cetatea Eternă ar putea fi deja pecetluită.

Vezi aici oferte de cazare în Roma!

Photo by Michele Bitetto on Unsplash

Fontana dei Quattro Fiumi – spectacolul baroc al celor patru fluvii în inima Romei

Roma este un oraș al poveștilor sculptate în piatră și al fântânilor care nu doar potolesc setea, ci îți vorbesc despre trecutul imperial, despre artă, putere și credință. În centrul vibrant al Pieței Navona se află o adevărată scenă teatrală din marmură: Fontana dei Quattro Fiumi – Fântâna celor Patru Fluvii, o capodoperă a lui Gian Lorenzo Bernini și una dintre cele mai impresionante creații ale barocului italian.

Un concurs, o rivalitate și un geniu

Povestea fântânii începe în 1648, când Papa Inocențiu al X-lea (Pamphilj) dorea să înnobileze Piazza Navona – o piață ridicată pe ruinele fostului stadion al lui Domițian – cu o fântână monumentală în centrul său.

Deși arhitectul favorit al Papei era Francesco Borromini, rivalul său Bernini a reușit să obțină comanda printr-un gest strategic: a oferit Papei un model miniatural al fântânii… montat într-un cadou de argint. Impresionat, Papa i-a încredințat proiectul, iar Bernini a răspuns cu una dintre cele mai îndrăznețe construcții ale secolului.

Simbolismul celor patru colțuri ale lumii

Fântâna reprezintă cele patru fluvii mari ale lumii cunoscute la acea vreme, fiecare simbolizând un continent:

• Nilul (Africa) – cu capul acoperit de o pânză, semn al misterului izvoarelor sale necunoscute în secolul al XVII-lea.

• Gangele (Asia) – ținând un vâslă, semn al navigabilității fluviului sfânt.

• Dunărea (Europa) – cel mai apropiat de papalitate, recunoscând puterea Bisericii, cu mâna întinsă spre blazonul familiei Pamphilj.

• Rio de la Plata (America) – stând pe un teanc de monede, sugerând bogățiile Lumii Noi, dar și cu un gest de teamă, ca și cum s-ar feri de prăbușirea obeliscului de deasupra.

Deasupra acestor figuri dramatice se înalță un obelisc egiptean, adus din Circul lui Maxențiu, care simbolizează triumful creștinismului asupra păgânismului. Vârful este încoronat de o porumbelă cu ramură de măslin, simbol al Duhului Sfânt și al Păcii – și, desigur, emblema familiei Pamphilj.

Arta apei în mișcare

Apa curge în cascadă din diferite puncte ale monumentului, într-un dans perpetuu care animă sculpturile. Bernini era fascinat de modul în care piatra și apa se pot completa reciproc – marmura dură fiind adusă la viață de fluidele jucăușe.

Fântâna a fost realizată nu doar ca operă de artă, ci și ca demonstrație de ingeniozitate inginerească. Blocurile masive de travertin au fost montate într-un mod care sugerează levitația și aer – un contrast spectaculos față de robustețea materialelor.

Legenda rivalității cu Borromini

O legendă urbană spune că statuile fântânii îl ironizează pe Borromini, care a construit Biserica Sant’Agnese in Agone chiar în spatele fântânii. Se zice că Rio de la Plata își ridică mâna ca și cum s-ar teme de prăbușirea bisericii, iar Nilul își acoperă ochii ca să nu o vadă. Deși simpatică, legenda este doar o ficțiune romantică – biserica a fost construită după finalizarea fântânii.

Un teatru baroc deschis cerului

Fontana dei Quattro Fiumi nu este doar o fântână: este un spectacol baroc, un teatru în aer liber care combină religia, politica, mitologia și geografia într-un ansamblu viu, expresiv și simbolic. Aici, Bernini nu doar că a înfrânt gravitația și marmura, dar a creat o narațiune vizuală care încă fascinează secole mai târziu.

Vezi aici oferte de cazare în Roma!

Photo by Georgi Guruli on Unsplash

Fontana dell’Acqua Paola – fântâna imperială cu priveliște asupra Romei

Pe colina Gianicolo, deasupra acoperișurilor Romei și departe de agitația turistică a centrului, se află una dintre cele mai impozante și mai puțin cunoscute fântâni ale Cetății Eterne: Fontana dell’Acqua Paola. Supranumită Il Fontanone (“fântâna mare”), aceasta nu e doar un punct panoramic spectaculos, ci și o mărturie a ambiției papale și a legăturii profunde dintre apă și putere în istoria Romei.

O fântână cu rădăcini romane și un suflet baroc

Fântâna a fost construită în 1612 la inițiativa Papei Paul al V-lea Borghese, care a restaurat un vechi apeduct roman – Aqua Traiana, construit în secolul I d.Hr. de împăratul Traian pentru a aduce apă din Lacul Bracciano până la dealurile Romei. După secole de decădere, acest apeduct a fost reactivat sub numele de Acqua Paola, în onoarea pontifului care l-a readus la viață.

Construcția fântânii monumentale a fost încredințată arhitectului Giovanni Fontana, iar ulterior a fost continuată de Flaminio Ponzio. A rezultat o fațadă grandioasă, inspirată din arcul de triumf roman, care avea rolul de a marca sosirea apei în oraș și de a o celebra cu fast.

Un triumf de marmură albă și simboluri papale

Fontana dell’Acqua Paola este alcătuită din cinci arcade largi, pe care apa se revarsă cu putere în bazine semicirculare. Marmura folosită provine parțial din ruinele antice ale Templului Minervei din Forumul Roman – un gest obișnuit în Roma acelor vremuri, în care trecutul imperial era reciclat pentru a legitima prezentul papal.

Deasupra fântânii se află blazonul familiei Borghese – un dragon și o vultură – flancat de doi îngeri, și o inscripție latinească ce amintește de meritul Papei Paul al V-lea. Tot ansamblul emană putere, autoritate și măreție – un mesaj clar adresat Romei și posterității.

Panorama care îți taie respirația

Unul dintre cele mai frumoase aspecte ale Fontanei dell’Acqua Paola nu ține doar de arhitectură, ci de locație. Situată pe Gianicolo, una dintre cele mai înalte coline ale Romei, fântâna oferă o panoramă superbă asupra centrului istoric. De aici poți vedea domurile bisericilor, cupola uriașă a Bazilicii Sf. Petru și un apus care îți taie respirația.

Nu întâmplător, mulți romani aleg acest loc pentru o plimbare romantică sau pentru un moment de liniște deasupra orașului etern.

Il Fontanone în cultura populară

Fontana dell’Acqua Paola a devenit mai cunoscută internațional datorită filmului “La Grande Bellezza” (2013), câștigător al Premiului Oscar, unde apare în scene de început ce evocă poetic frumusețea ascunsă a Romei. Fântâna este prezentată ca un simbol al melancoliei și al splendorii decadente – perfect pentru tonul filmului.

De ce merită să o vizitezi

Deși nu e la fel de celebră ca Fontana di Trevi, are un farmec aparte. Este un loc unde te poți bucura de frumusețea Romei fără mulțimile copleșitoare, unde sunetul apei te învăluie într-o atmosferă senină și unde istoria pare să respire alături de tine.

Vezi aici oferte de cazare în Roma!

Door Randi Hausken from Bærum, Norway – Fontana dell’Acqua Paola, CC BY-SA 2.0, Koppeling 

Fontana della Barcaccia – barca de piatră care plutește în inima Romei

La baza Scărilor Spaniole din Piazza di Spagna, între magazine elegante și forfota turiștilor, se află o fântână care pare desprinsă dintr-o legendă marină. Fontana della Barcaccia, cu forma sa neobișnuită de barcă semi-scufundată, e o creație poetică, născută dintr-o tragedie istorică și transformată în simbol al eleganței baroce.

O barcă pe valurile Romei

Fântâna a fost comandată în 1623 de Papa Urban al VIII-lea, membru al influentei familii Barberini. El i-a încredințat proiectul lui Pietro Bernini, sculptor și arhitect renumit – și tatăl mult mai faimosului Gian Lorenzo Bernini. Se pare că acesta din urmă a contribuit și el la finalizarea fântânii.

Forma sa neobișnuită de barcă ce pare pe cale să se scufunde are o inspirație surprinzătoare: o inundație devastatoare a fluviului Tibru, petrecută în 1598. Apa a ajuns până în Piazza di Spagna, lăsând în urmă resturi și… o barcă pescărească, purtată de curent până aici. Această imagine i-a inspirat pe Bernini să creeze o fântână care să evoce acea amintire.

Un design inedit pentru o provocare tehnică

Fontana della Barcaccia nu este doar o piesă de artă originală, ci și o soluție tehnică ingenioasă. Apa provenea de la apeductul restaurat Acqua Vergine, dar cu o presiune foarte mică – insuficientă pentru a crea jeturi înalte. Soluția a fost crearea unei fântâni sub nivelul pieței, cu o curgere lină, aproape șoptită, care să valorifice jocurile de volum și nu înălțimea apei.

Apa se revarsă discret din mai multe puncte, umplând bazinul din interiorul bărcii și apoi prelingându-se peste marginile sculptate în formă de scoici și soare – simboluri ale familiei Barberini.

Barcaccia în cultura și viața Romei

Numele „Barcaccia” înseamnă literalmente “barcă veche și urâtă”, un termen folosit de localnici cu umor, dar și cu afecțiune. Astăzi, fântâna este unul dintre cele mai fotografiate locuri din Roma, fiind amplasată strategic într-unul dintre cele mai populare puncte turistice din oraș.

Este o oprire clasică pentru vizitatorii care urcă sau coboară treptele Scărilor Spaniole, dar și un loc de întâlnire pentru localnici, mai ales seara.

Vezi aici oferte de cazare în Roma!

Imagine de Petra de la Pixabay

Fontana del Tritone – forța mitologică a barocului în inima Romei

În agitația Pieței Barberini, printre claxoane și pași grăbiți, se înalță o figură mitologică care domină spațiul cu o putere tăcută: Tritonul. Cu trupul arcuit și scoica ridicată spre cer, pare că invocă însăși marea – chiar în mijlocul Romei. Aceasta este Fontana del Tritone, o fântână barocă spectaculoasă, realizată de Gian Lorenzo Bernini pentru a glorifica familia Barberini și pentru a da viață pietrei prin mișcare și dramatism.

O fântână comandată de un papă ambițios

Construită în 1642–1643, Fontana del Tritone a fost comandată de Papa Urban al VIII-lea, membru al casei Barberini, care l-a ales pe Bernini ca arhitect și sculptor de curte. Fântâna a fost prima realizare publică importantă a lui Bernini după moartea lui Papa Urban, marcând o etapă matură în stilul său baroc.

Spre deosebire de fântânile anterioare, care erau mai degrabă elemente decorative sau utilitare, aceasta a fost concepută ca piesă centrală a unei piețe, cu o monumentalitate independentă și o compoziție teatrală.

Tritonul – fiul lui Neptun, sculptat în plină acțiune

Fântâna îl înfățișează pe Triton, fiul zeului Neptun și al zeiței Amfitrita, o creatură mitologică jumătate om, jumătate pește. Bernini îl sculptează într-o poziție tensionată și dinamică, așezat pe o scoică deschisă, susținută de patru delfini uriași.

Tritonul suflă într-o scoică spiralată, iar jetul de apă care se ridică din ea era, în vremea respectivă, unul dintre cele mai înalte din Roma – un efect spectaculos, care uimea publicul baroc și care demonstrează măiestria tehnică a artistului.

Această poziție dramatică, cu trunchiul răsucit și musculatura accentuată, este o expresie a stilului baroc în forma sa cea mai pură: mișcare, tensiune, emoție.

Simbolism politic și artistic

Fântâna nu este doar un exercițiu artistic. Este și un mesaj politic subtil: Tritonul care calmează apele era o alegorie a Papei Urban al VIII-lea, văzut ca aducător de pace și ordine într-o lume zbuciumată. Delfinii, fiecare cu coada diferit încolăcită, simbolizează armonia guvernării divine.

Stema familiei Barberini este omniprezentă: albinele, simbolul lor, sunt sculptate în bazin, iar tot ansamblul fântânii poate fi citit ca o glorificare a pontificatului Barberini și a Romei ca centru universal al lumii catolice.

O fântână care inspiră până azi

Fontana del Tritone este un punct de referință în istoria fântânilor, considerată prima fântână publică din Roma realizată exclusiv ca operă de artă, fără scop utilitar. Ea a inspirat generații de artiști și arhitecți, dar și vizitatori care, și azi, se opresc pentru a admira forța expresivă a mitologiei întruchipate în piatră.

Vezi aici oferte de cazare în Roma!

Par Galzu — Travail personnel, Domaine public, Lien

Fontana delle Tartarughe – eleganță renascentistă și o poveste romantică sculptată în piatră

Printre străzile înguste și liniștite ale Cartierului Evreiesc din Roma se ascunde o fântână cu o frumusețe aparte – Fontana delle Tartarughe. Mai puțin impunătoare decât celelalte fântâni celebre ale orașului, această piesă de artă fină fascinează prin detalii rafinate, proporții armonioase și o legendă care i-a sporit farmecul în ultimele secole.

O fântână renascentistă cu elemente baroce adăugate

Fontana delle Tartarughe a fost construită între 1581 și 1588, într-o perioadă în care Roma începea să renască artistic sub influența Renașterii târzii. Arhitectul fântânii a fost Giacomo della Porta, cel care a colaborat adesea cu Michelangelo, iar sculpturile au fost realizate de Taddeo Landini, un artist florentin.

Fântâna a fost comandată de familia Mattei, una dintre cele mai vechi și influente familii nobiliare din Roma, care locuia în apropiere, în Palazzo Mattei. Designul original includea patru tineri atleți din bronz, sprijinindu-se elegant pe delfini, deasupra unui bazin circular cu margini joase.

Abia în secolul al XVII-lea au fost adăugate cele patru țestoase de bronz, care dau astăzi numele fântânii. Acestea sunt atribuite, în mod tradițional, lui Gian Lorenzo Bernini sau atelierului său – deși nu există dovezi sigure. Totuși, contribuția lor la echilibrul vizual și farmecul scenei este incontestabilă.

O compoziție plină de grație

Fontana delle Tartarughe este o fântână a detaliilor. Nu are cascade spectaculoase sau jeturi înalte de apă, ci o compoziție armonioasă și delicată, aproape baletică.

Fiecare tânăr din bronz se sprijină pe un picior, într-o mișcare elegantă, cu un braț întins spre vasul superior, ajutând – aparent – o țestoasă să se cațere în el. Apa curge lin, fără dramatism, dar cu o muzicalitate aparte, accentuând liniștea pieței în care se află.

O legendă romantică romană

O poveste populară spune că un nobil din familia Mattei, aflat într-o situație financiară precară, a vrut să-și impresioneze viitorul socru, care nu aproba căsătoria cu fiica sa. Într-o singură noapte, ar fi comandat construcția fântânii în fața ferestrei palatului, ca dovadă a influenței și resurselor sale.

A doua zi dimineața, fântâna strălucea în soare, iar logodna a fost aprobată. Ca simbol al triumfului său, nobilul ar fi ordonat închiderea unei ferestre de la palat – fereastra zidită poate fi încă văzută azi în clădirea de lângă fântână.

Un colț de liniște și artă discretă

Astăzi, Fontana delle Tartarughe este una dintre cele mai îndrăgite fântâni de către localnici. Este un loc intim, departe de rutele turistice aglomerate, unde poți savura un espresso, admira detaliile bronzurilor și simți atmosfera calmă a Romei autentice.

Este un exemplu rar de echilibru între arhitectură, sculptură și spațiu urban – o operă de artă care îți cere să te oprești, să o contempli, să o înțelegi.

Vezi aici oferte de cazare în Roma!

Door Silvio Pietrosanti – Eigen werk, CC BY-SA 4.0, Koppeling

Fontana dei Leoni – simetrie și forță la porțile Romei

Într-una dintre cele mai mari și elegante piețe ale Romei – Piazza del Popolo – patru lei din piatră stau de veghe în jurul unui obelisc străvechi, turnând apă în bazine circulare, într-un joc de echilibru perfect. Fontana dei Leoni nu este o singură fântână, ci un ansamblu de patru elemente identice care completează monumentalitatea pieței și îi sporesc simetria.

Deși adesea eclipsată de celebrele Fontana di Trevi sau Quattro Fiumi, această compoziție discretă merită un loc aparte în povestea fântânilor romane.

O piață nouă pentru o Romă în transformare

În secolul al XIX-lea, Roma trecea printr-o serie de modernizări urbane. Piazza del Popolo, amplasată chiar la poarta de nord a orașului (Porta Flaminia), era prima imagine a Romei pentru călătorii care veneau dinspre nordul Italiei.

Arhitectul Giuseppe Valadier a fost însărcinat să reamenajeze complet piața, iar între 1811 și 1822 a creat un spațiu vast, simetric, oval, inspirat din piațetele renascentiste, dar cu influențe neoclasice. În centrul pieței se afla deja un obelisc egiptean – Obeliscul Flaminio, adus din Heliopolis în epoca lui Augustus și montat inițial în Circus Maximus.

Pentru a sublinia simetria noului design și a anima centrul pieței, Valadier a proiectat o fântână compusă din patru lei de piatră albă, dispuși în jurul obeliscului, fiecare cu un jet de apă care curge lin într-un bazin circular.

Leii – un simbol între Orient și Occident

Stilul leilor este inspirat vizibil din iconografia egipteană, în acord cu obeliscul pe care îl înconjoară. Cu trupuri masive, poziții elegante și priviri calme, acești lei nu sunt agresivi, ci protectori – figuri de autoritate tăcută.

Este o alegere estetică deosebit de interesantă: în loc de figuri mitologice dramatice sau compoziții baroce încărcate, Valadier a optat pentru puritate geometrică, repetiție și calm monumental, reflectând gustul neoclasic al epocii.

Jocul perfect al simetriei

Fontana dei Leoni nu are un singur punct de atracție – întregul ei farmec constă în echilibrul desăvârșit al celor patru fântâni identice, amplasate la distanțe egale în jurul obeliscului. Acest design creează un efect de ordine și monumentalitate, care susține întreaga arhitectură a pieței.

În plus, imaginea apelor care se revarsă lent din gurile leilor, pe fundalul colinelor Pincianului și al cupolelor bisericilor gemene din piață, creează o atmosferă de solemnitate și noblețe rar întâlnită.

Un loc de întâlnire, relaxare și fotografie

Astăzi, Fontana dei Leoni este parte integrantă din viața Pieței del Popolo. Turiștii se opresc să fotografieze leii, localnicii stau pe marginea bazinelor, iar seara, luminile fântânilor adaugă o notă teatrală spațiului.

Este locul perfect pentru a începe o plimbare spre Villa Borghese, pentru a privi apusul de pe terasa Pincianului sau pentru a admira cum Roma îmbină, cu grație, Antichitatea egipteană cu urbanismul neoclasic.

Vezi aici oferte de cazare în Roma!

---

Fontana di Piazza Santa Maria in Trastevere – inima unei Rome vechi, autentice și pline de viață

În centrul cartierului Trastevere, poate cel mai boem și mai vibrant colț al Romei, se află o fântână care nu impresionează prin grandoare, dar cucerește prin longevitate, simplitate și autenticitate. Este Fontana di Piazza Santa Maria in Trastevere, o prezență constantă în viața locuitorilor, martoră la veacuri întregi de schimbări, dar mereu fidelă spiritului locului.

O fântână cu rădăcini străvechi

Se crede că Fontana di Santa Maria in Trastevere ar fi cea mai veche fântână monumentală funcțională din Roma, cu origini care pot fi urmărite până în Antichitate. Unele surse spun că aici ar fi existat o fântână încă din secolul al VIII-lea, iar documente oficiale o menționează din secolul al XV-lea.

Forma actuală este rezultatul unor restaurări succesive, dintre care cea mai importantă a avut loc în secolul al XVII-lea, sub conducerea arhitectului Carlo Fontana (da, numele său este o coincidență fericită). Acesta a refăcut fântâna într-un stil baroc sobru, dar elegant, care s-a păstrat până astăzi.

Fântâna este alcătuită dintr-un bazin circular de marmură, amplasat pe un soclu cu trepte largi – un spațiu devenit loc de odihnă pentru trecători. Din centrul bazinului se ridică o cupă rotundă din care apa curge din patru măști sculptate, reprezentând chipuri umane stilizate, o temă comună în fântânile baroce.

Apa cade într-un al doilea bazin, aflat mai jos, creând un sunet lin, în acord cu atmosfera relaxată a pieței. Nu este o fântână spectaculoasă, ci una demnă, calmă, aproape domestică, exact cum este și cartierul Trastevere.

O fântână trăită, nu doar admirată

Spre deosebire de alte fântâni celebre, care sunt mai degrabă obiecte de privit, Fontana din Trastevere este o fântână ”locuită”. Copiii se joacă în jurul ei, bătrânii stau pe trepte la povești, iar seara, tinerii se adună cu gelato sau un pahar de vin, bucurându-se de muzica străzii și de energia locului.

Este centrul neoficial al cartierului, un loc de întâlnire, de odihnă și de observație tăcută a vieții care se scurge, încet și frumos, într-una dintre cele mai autentice zone ale Romei.

Legătura cu bazilica din spate

În fundal se află Bazilica Santa Maria in Trastevere, una dintre cele mai vechi biserici din Roma, fondată în secolul al III-lea. Se spune că aici, în preajma fântânii, ar fi țâșnit miraculos un izvor de ulei – semn considerat de creștini ca prevestind nașterea lui Hristos.

Această legendă întărește ideea că zona fântânii este un loc sacru, un spațiu cu semnificație profundă, nu doar urbană, ci și spirituală.

By Jensens – Own work, Public Domain, Link

Vezi aici oferte de cazare în Roma!

 

Imagine cover de Vesna Zivcic de la Pixabay