Designul interior ca pașaport: cum călătorește estetica dintr-o cultură în alta

Într-o lume în care călătoriile ne formează gustul, iar imaginile din social media circulă cu viteza luminii, designul interior a devenit mai mult decât o expresie personală: a devenit un limbaj global. Astăzi, putem regăsi o lampă marocană în Stockholm, un covor persan în Brooklyn sau o cadă japoneză în Lisabona. Estetica migrează. Cultura decorativă se amestecă. Spațiul locuit devine o hartă afectivă a lumii.

Dar ce înseamnă cu adevărat când spunem că „stilul oriental” se regăsește în Franța sau că „scandinavul” se simte și în Australia? Este vorba doar despre trenduri sau despre o formă de conectare culturală?

O lume de influențe

Mobilitatea oamenilor, turismul de experiență, diaspora și designul globalizat au dus la o creștere a interioarelor hibride. O canapea minimalistă scandinavă poate fi așezată lângă o masă din lemn masiv sculptat în Bali. Un apartament berlinez poate include textile mexicane, ceramică marocană și fotografii din Havana.

Această estetică a amestecului poate părea eclectică, dar nu este întâmplătoare. Este rezultatul unor trasee personale, a dorinței de a aduce „acasă” ceea ce am trăit în altă parte.

• Mozaicul oriental (zellige, azulejos): născut în Maghreb și Spania maură, a ajuns azi în bucătăriile și băile moderne din întreaga lume. Patternul geometric e reinterpretat în faianță și tapet.
• Scandinavul „hygge”: simplitatea luminoasă, textilele moi și mobilierul funcțional au traversat granițele nordului spre toate continentele. În Japonia, hygge întâlnește wabi-sabi într-o estetică a liniștii.
• Textilele latino-americane (Mexic, Peru): cu motive viu colorate, aceste textile au ajuns în interioare boho și tropicale, fiind adesea repuse în valoare prin colaborări artizan-designer.
• Lemnul japonez și baia ofuro: în vest, căzile japoneze devin spații de wellness, iar filosofia zen se regăsește în mobilierul modular și în amenajări minimaliste, cu accente naturale.
• Riadul marocan reinterpretat: în Europa și America de Nord, elemente precum arcadele, feroneria și tadelaktul sunt folosite în apartamente urbane sau vile de vacanță.

Când estetica migrează cu sens

Integrarea elementelor din alte culturi nu este doar un exercițiu de gust. Poate fi o formă de omagiu, o declarație despre cine suntem, despre locurile care ne-au format. Tot mai mulți designeri aleg să lucreze direct cu artizani locali din alte țări – pentru a aduce în case nu doar obiecte, ci povești adevărate.

Un perete inspirat dintr-o grădină japoneză nu e doar decor, dacă vine dintr-o călătorie care a lăsat urme. Un set de ceramică de Oaxaca nu e doar veselă, dacă a fost ales într-o piață cu aromă de cacao și chili. Designul devine jurnal de bord.

Pericolul kitschului global

Când estetica este ruptă de context, se transformă în clișeu. Pericolul este să transformăm cultura altuia într-un decor tematic: prea mult „boho” artificial, prea mult „etnic” de vitrină. O lampă indiană nu aduce spiritualitate dacă este cumpărată doar pentru culoare. O mască africană nu transmite nimic dacă este agățată aiurea pe perete.

Autenticitatea nu vine din adunarea obiectelor, ci din relația cu acestea: între obiect și poveste, între stil și experiență.

Designul interior nu mai este o colecție de mobilă și culori. Fie că aducem acasă o piesă de mobilier dintr-o altă cultură sau doar o nuanță, o formă, o textură inspirată dintr-un loc, ceea ce facem este să spunem: am fost acolo. Sau poate: aș vrea să fiu acolo.

Casele noastre pot deveni pașapoarte vizuale. Nu pentru a imita, ci pentru a omagia. Nu pentru a decora, ci pentru a onora călătoria noastră exterioară și interioară.

 

Photo by Natalia Y. on Unsplash