Colina Lycabettus – mit, legendă și cea mai frumoasă vedere asupra Atenei
În inima agitată a Atenei moderne, unde zgomotul orașului pulsează între coloanele antice, se ridică o colină verde și tăcută. Este Colina Lycabettus – cel mai înalt punct din capitala Greciei și un loc învăluit în legende. De aici, orașul se dezvăluie ca o hartă vie a istoriei, iar apusurile devin un spectacol aproape sacru.
Dar Lycabettus nu este doar un loc panoramic, este un spațiu mitologic, o scenă unde zeița Atena și-a lăsat, fără voie, amprenta.
Conform legendei, zeița Atena – protectoarea orașului care îi poartă numele – dorea să construiască un templu impunător pe Acropole. Pentru a-l înălța mai sus și a-l apropia de ceruri, a decis să aducă o stâncă uriașă din munții Penteli. În drum spre destinație, însă, a primit vestea neașteptată a unui eveniment nefericit și, din neatenție sau supărare, i-a scăpat stânca din mâini.
Astfel s-ar fi format Colina Lycabettus – o creație accidentală, dar monumentală, a zeiței înțelepciunii.
Denumirea „Lycabettus” ar putea proveni din cuvântul grec lykos (lup), sugerând că în Antichitate colina ar fi fost un loc sălbatic, populat de lupi. Această idee adaugă un strat de mister mitic locului, făcând din el nu doar o colină geografică, ci una simbolică – între natură, teamă și protecție divină.
Deși nu există un ritual formalizat ca în cazul altor locuri legendare, mulți greci cred că:
-
Dacă urci Lycabettus în tăcere, fără să privești înapoi, dorința din inima ta are șanse mari să se împlinească.
-
Cuplurile care privesc apusul de mână de pe vârful colinei vor rămâne unite, indiferent de distanță.
-
Există și o credință populară conform căreia dacă vizitezi Lycabettus prima dată singur, a doua oară o vei face cu cineva special.
Sunt legende urbane, firește, dar în Grecia, unde mitul se strecoară în fiecare colț, aceste povești devin parte din farmecul experienței.
De pe cei 277 de metri ai colinei, panorama asupra Atenei este incredibilă: Acropolele, Agora antică, cartierul Plaka, stadionul Panathenaic și chiar Pireul – portul de la Marea Egee – pot fi zărite în zilele senine.
În vârf se află:
-
Capela Sf. Gheorghe, albă și simplă, strălucind în soare.
-
Un restaurant rotativ elegant.
-
O cafenea discretă, unde poți savura un frappe grecesc privind către apus.
-
Un amfiteatru în aer liber, care găzduiește uneori concerte sub cerul atenian.
Poți urca pe jos (pentru cei cu spirit aventuros) sau cu funicularul, care pornește din Kolonaki și urcă prin interiorul colinei.
